Să-l demitem pe Daum (în stil românesc)!

lineup

După ce l-am făcut cu ou și oțet pe Daum în urma înfrângerii suferită cu polonezii, a venit și timpul să analizăm puțin mai atent ce anume a contribuit la eșecul de vineri. Lăsând deoparte certitudinele precum „Tamaș nu rata intervenția la Grosicki” și „Niță ar fi apărat mai bine decât Tătărușanu”, putem constata că naționala noastră suferă la când vine vorba de colectiv și de a juca coerent ca echipă.

Daum a preferat să înceapă în aceeași formula ca în meciul din Kazakhstan, singura diferență fiind titularizarea lui Chiricheș în defensivă, în locul lui Săpunaru. În teorie, Stanciu trebuia să fie playmakerul nostru și cel care să asigure construcția jocului ofensiv, în timp ce Răzvan Marin avea sarcina de a sprijini atât tranziția în atac cât și cea în defensivă. Pe partea cealaltă, polonezii au început într-o formulă de 4-3-3, cu Krychowiak la construcție și aripile Grosicki și Blaszczykowski meniți să îl susțină pe Lewandowski în atac.

15 minute de coșmar

A devenit clar deja din primele minute ale jocului că polonezii dominau mijlocul terenului. În primul rând, nu am reușit să îl blocam pe Krychowiak, acesta putând lejer să dirijeze jocul adversarilor. Mai mult, mișcările inteligente ale lui Blaszczykowsi și Grosicki creau superioritate numerică fie în flanc sau la centrul terenului, ceea ce forma breșe foarte mari în defensiva noastră. Răzvan Marin și-a arătat limitele din punct de vedere tactic, având probleme cu poziționarea în teren și replierea pe fază defensivă. Primul avertisment a venit deja în minutul 9 al jocului.

marin1

Polonezii câștigă mingea, Lewandowski se mișcă către flancul nostru drept, Chiricheș iese să-l tamponeze. Hoban îi asigură dublajul. Benzar este atent la Grosicki, în timp ce Toșca asigură marcajul la Blaszczykowski. Marin, cel care avea sarcina de a susține tranziția în apărare, nu se repliază. Putem observa ce spațiu mare se cască între linia noastră de fundași și mijlocași, spațiu care este exploatat imediat de Zielinski. Spre norocul nostru, această fază s-a terminat cu un șut de la distanță, apărat ușor de Tătărușanu. Norocul nu a durat mult, având în vedere că un minut mai târziu, polonezii au marcat dintr-o fază care a pornit într-un mod oarecum asemănător.

marin4

Faza golului a pornit de la o aruncare de la margine pe care a avut-o echipa noastră. Putem vedea în captura mai sus cât de ruptă era la mijloc România, iar de asemenea, cât de liber a fost lăsat Grosicki. În urma duelului pierdut de Stancu, mingea a fost respinsă către Popa, un jucător care are un dezavantaj clar în duleurile aeriene. Aici a urmat a doua greșeală a lui Marin, fiindcă în loc să se poziționeze aproape de Grosicki, a ales soluția să-l susțină pe Popa. Așa cum era de așteptat, ultimul menționat a pierdut duleul cu fundașul polonez, Marin a fost prins pe picior greșit, iar mingea a ajuns fix la jucătorul liber al adversarilor: Grosicki!

marin5

Vedem rezultatul deciziei lui Marin. De asemenea, Lewandowski aleargă în direcția opusă a lui Grosicki și trage după el pe ambii fundași centrali ai noștri, Chiricheș și Grigore. Pe partea stângă se cască un spațiu imens pentru cursa jucătorului polonez. Toșca nu se repliează pentru a închide acel spațiu, ceea ce rezultă în golul de 0-1 pentru Polonia.



Câteva minute mari târziu a urmat o fază ca cea din minutul 9, care ar fi putut rezulta în golul de 0-2 pentru adversari. În centrul atenției se află iarăși Grosicki cât și problema de poziționare a lui Marin.

marin2

Grosicki câștigă duelul unu la unu împotriva lui Benzar, iar Chiricheș urcă pentru a-l bloca. Hoban îl ia în marcaj pe Zielinski, care a urcat în careul nostru pentru a susține această fază de atac. Toșca trebuie să-l marcheze pe Lewandowski și putem observa două lucruri în captura de sus: Chipciu nu coboară jos pentru a susține defensiva, ceea ce îl lasă pe Blaszczykowski complet liber, iar Marin nu sesizează spațiul mare din fața careului spre care se mișcă Linetty și nu îl presează pe jucătorul polonez. Linetty primește pasa de la Grosicki și încă o dată, spre norocul nostru, preferă să tragă de la distanță în loc să trimită mingea mai departe lui Blaszczykowski, nemarcat în careul nostru.

Incapacitate ofensivă

Spre sfârșitul primei reprize, am reușit să ne revenim din acest început de coșmar. Jucătorii români au început să se poziționeze mai bine în teren, să blocheze traseele de pase ale polonezilor și să țină mai mult de minge. A devenit mai clar și intențiile defensive pe care le-a avut Daum: să blocheze jocul de construcție în jumătatea polonezilor (mai ales traseele de pase către Krychowiak) și să oblige adversarii la mingi lungi direct pe vârf. Cu toate că această schemă ne-a ieșit de mai multe ori pe parcursul meciului, ne-a fost dificil să profităm de acest lucru, pentru că atunci când aveam posesia, ne-am întâmpinat cu a doua problemă serioasă: incapacitatea de a ataca.

ofensiv1

Vedem în captura mai sus o fază tipică pentru momentele când aveam posesia. Putem observa cât de limitate au fost soluțiile noastre de pasă și cât de rupți am fost la mijlocul terenului. Hoban este închis de doi jucători polonezi, Marin este ținut de Linetty. Stanciu, playmakerul nostru în teorie, nu oferă nicio opțiune de pasă. Mai mult, el aglomerează zona de acțiune în care se află Chipciu, ceea ce ne lasă în inferioritate numerică la mijloc. Așa cum indică și acestă hartă de pase creată de 11tegen , conexiunile noastre la centrul terenului au fost inexistente.

ofensiva2

Iarăși, putem vedea lipsa de soluții cu care ne confruntăm în atac, singurul jucător liber să primească fiind Toșca. Polonezii ne-au cedat tocmai aceste zone, știind că atacurile noastre din aceste părți sunt relativ nepericuloase. De notat este și poziționarea lui Răzvan Marin, deloc optimă pentru a putea susține acțiunile noastre ofensivă. De altfel, am mai putut observa în acest meci că jucătorii români au tendința să fie statici pe fazele ofensive, neavând obieciul de a se mișca către acele poziții unde sunt disponibili pentru o pasă sau de a crea spații pentru co-echipierii aflați la minge. Cel mai bun exemplu este Nicolae Stanciu, un jucător care are putea să fie dirijorul nostru în atac, dar care tinde să fie mai degrabă reactiv decât proactiv. Atunci când are un adversar care îl marchează sau îi blochează zona de acțiune, dispare complet din joc, iar din păcate, încă nu face eforturi de a deveni disponibil pentru pase chiar și atunci când are un adversar în spate.

Intrarea lui Keșeru închide meciul

În ultimele 10 minute, Daum a preferat să riște și l-a introdus pe Keșeru în locul lui Stanciu. Această schimbare a decis meciul în sens negativ, fiindcă am rămas fără un om care să apere spațiul între mijlocași și fundași (rolul lui Hoban și Prepeliță). Selecționerul polonez Nawalka a mutat și el ofensiv și l-a introdus pe Teodorczyk în locul lui Zielinski, trecând astfel la formula 4-4-2. Noul atacant polonez i-a dat o libertate și mai mare de mișcare lui Lewandowski, ceea ce a rezultat în golul de 0-2 care a închis și meciul.

19

Ieșirea lui Stanciu l-a obligat pe Prepeliță să urce în linia mediană lângă Răzvan Marin. Teodorczyk îi ține ocupați pe fundașii noștri centrali, iar Lewandowski exploatează spațiul liber între mijlocașii și fundașii noștri. În captura de sus crează superioritate numerică împotrivă lui Toșca, în timp ce fundașii polonezi joacă o minge lungă pe Teodorczyk.

20

Teodorczyk câștigă duelul aerian și îi ia fața lui Chiricheș. Toșca a fost tras în bandă de Blaszczykowski, Lewandowski face o incursiune diagonală pe spațiul lăsat liber în fața fundașilor. Înafara capturii, Grosicki începe o cursă în direcția opusă a lui Lewandowski și îl trage astfel pe Benzar în centru, creând astfel spațiul din care va rezulta golul de 0-2.

Concluzii

Deși toți experții și non-experții s-au găsit să-i critice pe Chiricheș și Grigore în urma meciului, problema noastră principală a fost la mijlocul terenului. E mai ușor să critici un fundaș pentru o intercepție dificilă nereușită, decât să observi greșelile de poziționare a jucătorilor din fața lui. Pentru toți cei care insistă că trebuiau să joace Niță și Tamaș, îi întreb ce ar fi rezolvat mai exact acești jucători, având în vedere că problemele noastre nu au fost la nivel de portar sau fundași centrali?

Mai degrabă, acest meci ne arată că jucătorii din Liga 1 au carențe în inteligența tactică, poziționare în teren și interpretarea fazelor de joc. Răzvan Marin mai are nevoie de timp pentru a se maturiza în jocul său, iar un transfer într-un campionat din străinătate l-ar ajuta din acest punct de vedere. Marea dilemă a lui Daum rămâne construcția fazelor de atac. Avem jucători muncitori, dar limitați în mișcare și creativitate. Nicolae Stanciu, jucătorul care ar trebui să aibă viziunea și pasele de gol, este mai degrabă efectiv în ultimii 30 de metri și vedem că nu are obisnuința de a coborî în teren pentru a face legătura între apărare și atac. Mijlocașii noștri defensivi sunt utili în a susține defensiva, dar mai puțini potriviți pentru faza de construcție. Avem atacanți capabili să marcheze, dar nu avem oameni care să dea acele pase care rezultă în gol.

De aceea, pentru toți acei indivizi care insistă că Tamaș trebuie să fie la națională fiindcă „cel mai bun fundaș din România”, că Niță este „cel mai în formă portar” și că este de neînțeles de ce Vătăjelu nu este convocat de Daum, lansez următoarea provocare: ce jucător avem în fotbalul românesc, cu abilități de playmaker și capabil să facă legătura între apărare și atac?

 

3 Comments on "Să-l demitem pe Daum (în stil românesc)!"

  1. Probabil ca Polonia si Croatia sunt cele mai bune echipe din Europa de Est. Trupa lesilor are caracter incepand sa semene cu generatia lui Lato, Boniek sau Deyna. Iar suporterii au deja ambitii ”imperiale”, cu accente intransigente de imprumut – vezi pentru asta si excelentul film ”Pittbull”, realizat anul acesta, ce reda acest vertij al violentei din fotbalul polonez.
    La tricolori ma deranjeaza lipsa de agresivitate, cu care am fi putut suplini absenta valorilor individuale. Aici, cred ca e de vina si Daum, de la care asteptam sa imprime un strop de personalitate, de incredere, unei echipa flasce.
    As mai observa ca ”manjii” lui Hagi sunt plusati. Toti cei vanduti ”afara”, Chitu, Manea sau Ianis, deocamdata, au deceptionat. La fel si baiatul acela imprumutat de Steaua de la Ascoli – scuze, am uitat cum il cheama. Razvan Marin n-a demonstrat ca ar avea clasa internationala, iar Benzar nu-i nici macar o promisiune. Tosca e singurul care si-a meritat banii – mai mult de 500.000 nici nu face. Pentru Hagi cred ca era mai bine sa-si continue cariera de antrenor afara, iar cu o parte din banii primiti sa aduca la Academie un staff profesionist in fotbalul juvenil. Asta ar trebui sa faca si FRF la acele centre de excelenta. Bagajul tactic al tinerilor fotbalisti romani e foarte deficitar.
    In fine, e bine ca remarcati acel cor al mitocanilor, ce s-a pornit de la primul pas facut de Daum pe pamant romanesc. Format din aceiasi oameni care au instrumentat criza fara precedent a fotbalului nostru, la care s-au raliat si cativa ziaristi, mediocritati alertate de orice zvon concurential. Cifrele vorbesc de la sine – inainte de ’89 erau 200.000 de jucatori legitimati, iar acum 10-15 ani, 80.000. Iar declinul a continuat. In aceste conditii, sa mai ai pretentii de performanta, denota un simt al masurii vizibil alterat. Lupta oarba pentru putere, cu aspectele sale primitive ultracunoscute, domina in continuare agenda fotbalului nostru. Vorba lui Dinica: ”tara mica, cateva mese”.

  2. In teren au fost : tzepele de ieri,azi si maine. Echipele ajutate sa ajunga in forma doar in clasamente stabilite in anumite birouri au acces mai usor la nationala. Bucurati-va de „fotbal” .

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: