Scrisoarea Bătrânei Doamne: „Europa, m-ai uitat prea repede!”

Dragă iubitorule de fotbal,

Îți scriu aceste rânduri gândindu-mă că până în acest moment al zilei ai depășit uimirea cauzată de rezultatul meciului de aseară. Acordă-mi cinci minute, nu mai mult, cam cât durează să citești rândurile următoare. Poate vei înțelege prin ce am trecut în ultimul deceniu și că rezultatul de aseară nu reprezintă o întâmplare, ci o muncă asiduă ce s-a întins pe durata a mai bine de zece ani de zile!Aș vrea să încep prin a-ți spune că ceea ce reprezintă Juventus în momentul de față este o societate ce s-a reinventat după ceea ce tu cunoști simplu ca și „Calciopoli” sau scandalul ăla în care am fost retrogradati pentru că am furat meciuri cu arbitri. Dar ție ți-a fost mai simplu să ne cataloghezi ca hoți sau blatiști când ai fi putut să profiți de faptul că ne aflăm în era tehnologiei și să cauți de unul singur în loc să accepți ceea ce media ți-a expus. „JuBe”, „Răul absolut”, „Rubentus” și lista poate continua. La doar câteva click-uri distanță ai fi găsit spre exemplu declarația lui Zlatan Ibrahimovic (jucător la Juventus în perioada cu pricina), personaj recunoscut că întreaga sa carieră a spus lucrurilor pe nume. Nu ți-o voi reda eu, sper doar că ți-am trezit interesul să o cauți singur. Revenind, o să îți expun printr-un exemplu banal ce s-a întâmplat cu adevărat în scandalul Calciopoli: toată clasa a chiulit, unul a fost exmatriculat, iar restul au avut nota scăzută la purtare! Trage tu singur concluziile mai departe. Din simplul motiv că împotriva noastră s-a adoptat cea mai usturătoare măsură am rămas și cu acest stigmat. În toți acești 11 ani scurși nu am auzit pe nimeni care să spună aceleași lucruri și despre AC Milan, Fiorentina sau Lazio, echipe găsite și ele vinovate în acest scandal.

După ce am fost retrogradați în Serie B s-au pornit la adresa noastră o serie de ironii și atacuri care nu s-au oprit nici până în prezent și care probabil nu se vor opri niciodată. La orice fază controversată pe care arbitru o judecă în favoarea noastră butoiul cu pulbere explodează. Dar folosindu-ne de logica elementară se naște inevitabil o întrebare: oare poate un club care în 2007 evolua în al doilea eșalon valoric din Italia să joace 8 ani mai târziu o finală de Ligă a Campionilor bazându-se doar pe ajutorul fluierașilor? Personal, mă îndoiesc.

Marele nostru merit este că ne-am reinventat. În 2006 ne-am acceptat destinul și am avut puterea să o luăm de la început. Mulți chiar credeau că nu vom mai avea puterea să revenim vreodată în elită și că ne vom scufunda în mediocritate. A fost un drum anevoios, iar rezultatele s-au lăsat așteptate. Dar cinci ani mai târziu am devenit primul și până în prezent singurul club din Italia care este proprietarul arenei pe care evoluează. Au fost momente în care am luat decizii neinspirate, au fost câțiva ani de căutări, dar în 2011 am luat deciziile corecte. Am schimbat conducerea și cu multe sacrificii am găsit o rețetă financiară de succes. Acesta este unul dintre secretele victoriei care te-a uimit aseară.

În spatele acestei echipe stau câteva personaje cheie de care probabil nu ai auzit: Fabio Paratici, Giuseppe Marotta sau Andrea Agnelli. Acești oameni au lucrat și au dat câteva lovituri criticate pe piața transferurilor la momentul respectiv. Viziunea lor a avut un aport decisiv pentru Juventus în ultimii ani. Când l-au adus pe Dybala de la Palermo, jucător ce se afla în ultimul an de contract și au plătit aproape 40 de milioane de euro mulți i-au considerat nebuni. La fel ca și atunci când au plătit 26 de milioane de euro pentru Alex Sandro de la Porto, aflat și el de asemenea în ultimul an de contract. De fapt ei puneau cărămidă peste cărămidă și construiau echipa pe care ai văzut-o aseară. Am conștientizat că nu dispunem de resursele financiare ale lui Manchester City, PSG sau Real Madrid, dar și de faptul că banii nu îți garantează succesul. Am preferat să investim în grup, nu în individ!

Ne-am pregătit în permanență pentru tranziție și am fost conștienți că un ciclu are finalitatea lui. Atât pe teren cât și la nivelul băncii tehnice. Aducerea lui Massimiliano Allegri în locul lui Antonio Conte a fost privită ca un regres. Dar încă de la primul an cu livornezul pe bancă am ajuns nesperat în finala Ligii Campionilor. După acea finală pierdută au urmat plecările lui Arturo Vidal, Andrea Pirlo sau Carlos Tevez. Dar noi ne-am pregătit și i-am adus în locul lor pe Khedira, Cuadrado, Dybala sau Alex Sandro. Ne-am ocupat nu doar de prezentul, cât și de viitorul acestei echipe. De aceea ne îndreptăm cu pași înceți, dar siguri spre al șaselea titlu consecutiv de campioană în Italia. Pentru că ne-am preocupat în permanență de viitor și am luat fața celorlalte echipe!

Timpul a trecut și împreună cu Allegri am progresat. Noi am devenit o echipă din ce în ce mai solidă și mai sigură, în timp ce Max a crescut ca antrenor și a devenit unul dintre cei mai buni tehnicieni din lume la momentul actual. În timp ce Luis Enrique aseară privea în gol implacabil Allegri schimba din mers partitura și dădea indicații inclusiv la scorul de 3-0 în minutul 88. „Lucho” și-a antrenat echipa în ultimii ani bazându-se exclusiv pe modulul 4-3-3, în timp ce Allegri și-a transformat formația într-o echipă versatilă capabilă să interpreteze din mers mai multe sisteme dintre care cu predilecție 3-5-2 și 4-3-2-1!




Rezultatul de aseară reprezintă o surpriză pentru iubitorii fotbalului din Italia doar prin proporțiile scorului, nu și prin victoria noastră. Având în vedere parcursul nostru și al Barcelonei din acest sezon lucrurile nu se puteau termina decât în acest fel. Allegri a avut răspuns la tot ceea ce a pregătit Luis Enrique drept dovadă că cele două mari ocazii ale Barcelonei (super parada lui Buffon la ocazia lui Inesta și ratarea lui Suarez) se datorează unor pase de geniu reușite de Messi. Acestea au fost singurele două momente în care catalanii au surprins aseară. Atât, indiferent că ne place sau nu să o recunoaștem! În rest Allegri a gândit în permanență cu două mutări înaintea lui „Lucho”, iar Juventus s-a aflat în totalitate la conducerea jocului chiar dacă a cedat deliberat posesia. Pentru pasionații de tactică ceea ce a arătat Juventus aseară reprezintă o piesă sublimă gândită de Allegri și pusă în scenă de jucătorii săi!

Brusc ne-am transformat în favoriți la câștigarea trofeului. Inevitabil, când văd exultanța și modul în care suntem astăzi ridicați la cer mă încearcă două sentimente amestecate: unul de mândrie pentru că în sfârșit se văd rezultatele muncii depuse, iar celălalt de tristețe și amărăciune. De ce? Pentru că a fost nevoie de un succes de o asemenea magnitudine pentru ca lumea să își îndrepte iar privirea către mine și să îmi recunoască locul în elita europeană!

M-ai uitat prea repede, Europa!

Cu stimă,

A ta Bătrână Doamnă din Torino!

 

1 Comment on "Scrisoarea Bătrânei Doamne: „Europa, m-ai uitat prea repede!”"

  1. Daca pe facebook m-ati blocat, m-am gandit sa intru aici sa va spun ca am citit un articol excelent. Felicitari !!!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: