Timpul validează valorile

După un sezon petrecut la echipa secundă a Barcelonei, Josep Guardiola era numit antrenorul principal al primei echipe. O mișcare mai mult decât îndrăzneață, care la vremea respectivă avea un iz de inconștiență, s-a dovedit, în timp, o mișcare de geniu a lui Joan Laporta, președintele clubului la acea vreme.

guardiola_2008

În momentul acela, Guardiola avea un singur an de antrenorat. A pregătit Barcelona B în sezonul 2007-2008.

Potențialul uriaș și l-a demonstrat încă de atunci, promovând, nesperat, echipa secundă a Barcelonei din al 3-lea eșalon în Segunda Division.

Chiar dacă pare o performanță palidă, filozofia de joc arătată, caracterul intransigent și mentalitatea de învingător, calități rar stăpânite de o singură persoană, l-au propulsat pe banca Barcelonei.

Aflându-se dintr-odată sub microscopul minuțios și necruțător al planetei, Josep, în vârstă de doar 37 de ani, asemenea oricărui erou în devenire, nu s-a pierdut cu firea și, poate cel mai important, a rămas fidel valorilor care-l defineau atât ca antrenor, dar și ca om.

În ciuda faptului că încă nu era un nume mare în lumea antrenoratului, Pep nu s-a sfiit să îndepărteze jucători precum Ronaldinho sau Deco, aceștia nefăcând parte din planurile de viitor ale noului antrenor.

Deja din primele sale acțiuni pe banca tehnică a catalanilor,  Guardiola face o declarație care rămâne valabilă și în prezent: nu contează cum te numești, nu contează ce realizări din trecut te recomandă. Pentru a juca în echipa antrenată de el, trebuie să faci cel mai bine ceea ce îți cere el. Astfel, fiecare jucător din lot știe că are o șansă și doar dacă este cel mai bun pe postul respectiv o să fie titular.

Dovadă clară de profesionalism, care a menținut competivitatea la fiecare club pe care l-a pregătit.

În noul său mandat, Josep era hotărât să implementeze o nouă filozofie de joc, care avea să îl plaseze pe culmile gloriei.

„O nouă filozofie” nu reprezintă doar o construcție semantică ușor ambiguă, care se utilizează pentru că sună pretențios. În realitate, să introduci o nouă filozofie presupune schimbări majore, ce scot din zona de confort indivizii implicați, favorizând uneori respingerea acesteia din comoditate sau din dificultatea asimilării acesteia.

Guardiola s-a dovedit însă un fin psiholog, integrându-și perfect concepția de joc.

Dincolo de barierele la nivel mental, pe care acesta le-a depășit cu multă iscusință, Pep s-a dovedit și un adevărat geniu tactic, inovând și inspirând.

guardiola

Prima găselniță tactică a fost „regula celor 6 secunde”.

Fiind un adept al fotbalului ofensiv prin posesie, spaniolul a observat că echipa sa primește foarte ușor goluri pe contraatac în momentul când pierde balonul. Nu a schimbat ideea principală de joc, cum ar fi fost poate mai tentant, ci s-a adaptat, introducând regula menționată mai sus. Aceasta presupunea ca, în momentul în care posesia este pierdută, jucătorii cei mai apropiați de oponentul care are mingea să facă un presing foarte agresiv timp de 6 secunde. Astfel, contraatacul era, dacă nu oprit, încetinit, restul echipei având destul timp pentru a se repoziționa.

O a doua inovație a reprezentat-o Messi ca 9 fals. Această idee i-a venit chiar înaintea unui meci cu Real Madrid.

În timp ce analiza jocul madrilenilor, Pep a observat două lucruri foarte interesante: mijlocașii celor de la Real Madrid puneau o marte presiune asupra lui Xavi și Yaya Toure; fundașii centrali stăteau foarte aproape de Casillas, lăsând un spațiu foarte mare și neexploatat între fundași și mijlocași.

Chiar dacă era un meci ce avea ca miză titlul de campioni, Guardiola a avut încredere în el și în jucătorii săi și a șocat pe toată lumea jucând cu Messi în locul lui Eto’o. O mișcare cum nu s-a putut mai inspirată (Barcelona a câștigat cu 6-2), ce l-a validat ca un adevărat strateg.

În primul sezon a câștigat tripla, iar în cei 4 ani petrecuți la Barcelona a reușit să câștige de două ori Uefa Champions League, de 3 ori campionatul și o dată Campionatul Mondial al Cluburilor.

După o perioadă atât de prolifică, în care Barcelona a devenit etalonul în fotbalul mondial, Guardiola a părăsit echipa catalană și, după un an sabatic, a acceptat o nouă provocare: Bayern Munich.

_68343058_pep_ap

Paradoxal, provocarea a fost mult mai mare, deoarece Josep devenea antrenorul echipei care în urmă cu un sezon a câștigat tripla.

Dacă la Barcelona a trebuit să schimbe pentru că echipa nu mergea atât de bine pe cât s-ar fi dorit, aici lucrurile mergeau cum nu se poate mai bine. Însă și de această dată a schimbat. De ce? Pentru că asta face orice mare personalitate. Nu se mulțumește să câștige prin intermediul muncii altuia. El își asumă niște riscuri. Victoriile sau înfrângerile trebuie să poarte semnătura lui, doar astfel își va avea locul meritat în istorie.

Schimbările au constat în primul rând în implementarea jocului ofensiv bazat pe posesie progresivă, dar și în două modificări poziționale ale jucătorilor Javi Martinez și Philip Lham.

Primul a fost reprofilat ca fundaș central(poziție în care evoluează și astăzi), iar cel de-al doilea, fundaș dreapta atât la echipa de club cât și la echipa națională, a fost mutat ca mijlocaș central, Pep observându-i inteligența și simțul fantastic de anticipație.

A câștigat campionatul de 3 ori,  de două ori Cupa Germaniei și o dată Campionatul Mondial al Cluburilor.

Dezamăgirea fanilor a fost că nu a reușit să câștige Champions League, iar acest lucru, în aparență, i-a știrbit imaginea. Doar în aparență.

Chiar dacă nu a reușit această performanță, Guardiola a transformat-o pe Bayern într-o adevărată mașină de fotbal, ucigând în totalitate campionatul datorită forței echipei sale, reușind performanța să câștige campionatul încă din mai. (În prezent, Bayern s-a impedicat de mai multe ori în campionat, fiind, cu un meci mai puțin, la 3 puncte în spatele liderului)

Cele 21 de trofee agonisite în cariera lui de antrenor nu au amuțit glasul veșnicilor nemulțumiți, care au continuat să spună că Guardiola datorează toate trofeele jucătorilor senzaționali pe care i-a antrenat.

Departe de a fi în totalitate adevărat, Pep s-a hotărât să accepte și această provocare și să își dovedească (dacă mai era nevoie) calitatea. Din acest sezon este noul antrenor al lui Manchester City, o echipă care anul trecut a terminat campionatul pe locul 4.

Lumea fotbalului este de acord că English Premier League este cel mai dur și echilibrat campionat. Un calendar competițional foarte încărcat, adversari foarte apropiați valoric și foarte mulți bani care asigură competivitatea.

În ciuda unui început solid la cârma noii echipe, în prezent Pep are anumite dificultăți de adaptare.

Cu precădere in Spania, dar si in Germania, mingea circulă, în majoritatea timpului, la firul ierbii. În Anglia însă, mingea stă mult mai mult timp în aer, anulându-i într-o mare măsură presingul lui Pep, el având mari probleme pe mingea a doua și chiar a 3-a.

În lungul și anevoiosul proces de adaptare, spaniolul a încercat diferite formule de joc uneori cu 3 fundași, alteori cu 4.

guardiola1Totul în ideea adaptării, pentru că, deși este un tip destul de orgolios și în totalitate devodat viziunii sale, el este suficient de lucid și conștient că trebuie să-și adapteze jocul și ideile campionatului în care joacă. Urmând acest proces, Pep devine un antrenor din ce în ce mai complet și demonstrează că oamenii principiali, atât de rari, încă n-au dispărut din fotbal.

Poate că acum, în plin proces de decodificare al campionatului englez, criticii au resurse, dar, cum trecutul ne-a învățat, nu momentul, ci TIMPUL validează valorile.

Be the first to comment on "Timpul validează valorile"

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: