Toata lumea stie Lupu-i meserie!

Danut Lupu?! Nu stiu daca pentru generatia tanara acest talent imens al anilor ’90 poate insemna ceva. Nu a avut o cariera internationala la cel mai inalt nivel, din anumite motive nu face parte din povestea generatiei de aur, insa pentru garda veche Danut Lupu a fost un geniu fotbalistic si poate singurul jucator care isi putea permite sa rivalizeze la nivelul talentului nativ in epoca moderna a fotbalului romanesc cu Gica Hagi. Poate veti spune ca nu exista grad de comparatie intre cei doi titani ai fotbalului romanesc. Asa si este. Danut Lupu nu a fost comparat, nu a fost caracterizat. A fost iubit de public si inteles doar de maestrul Mircea Lucescu.

Fiindca fac parte din garda de mijloc ma mandresc cu faptul ca am avut sansa de a fi contemporan cu partea a doua a carierei. Cu riscul de a fi prea subiectiv imi permit sa-l asez pe Danut Lupu pe acelasi palier valoric cu Iuliu Baratky, Nicolae Dobrin si cu Gica Hagi si sa afirm ca a fost singurul amator care a eclipsat din talent toti fotbalistii profesionisti din fotbalul romanesc. Orice preluare, dribling, pasa sau lovitura libera executata de Danut Lupu a fost arta in stare pura. Dribla pe centimetru patrat cate 3-4 adversari ca nimeni altul, privea in dreapta si taia terenul cu exteriorul in stanga sau invers, descifra orice aparare si-si valorifica atacantii prin artificiul lobului, avea un stil unic si era cosmarul portarilor la fazele fize. Executa din scurt fara elan si transforma in gol aproape orice lovitura libera din apropierea careului sau aproape orice situatie de la punctul cu var.

”Lupu a avut cel putin talentul lui Hagi, plus o dotare fizica extraordinara, mult superioara lui Hagi din multe puncte de vedere. La el a fost o problema de mentalitate si de comportament. Acestea au fost lucrurile decisive in cariera lui. In alte conditii, poate acum am fi spus ca Lupu a fost mai mare decat Hagi” – Cornel Dinu (sursa ziarulring.ro)

Fotbalistul – Danut Lupu debuteaza in fotbal in orasul natal la Dunarea Galati (1985) si face cunostinta cu gloria fotbalistica si consacrarea internationala in finalul anilor ’80 la Dinamo Bucuresti, acolo unde a fost recrutat si pus in valoare de Mircea Lucescu. Pe plan intern realizeaza eventul, si ajunge cu Dinamo pe plan international in semifinalele Cupei Cupelor (sezonul 1989-1990). Nu sunt in masura de a confirma sau infirma. O serie din vocile autorizate sustin ca acel Dinamo construit de Mircea Lucescu a fost cea mai buna echipa de club din istoria fotbalului romanesc si daca nu s-ar fi deschis granitele pentru fotbalistii autohtoni, acea echipa ar fi putut castiga Cupa Campionilor Europeni. La finalul sezonului Lupu prinde lotul echipei nationale si bifeaza doua prezente la Campionatul Mondial din Italia (1990).

In dubla cu Panathinaikos Atena din Cupa Cupelor castigata de Dinamo cu scorul general de 8-1, Lupu il impresioneaza pe miliardarul grec Iorgos Vardinoianis si dupa mondialul din Italia se transfera in Grecia la Panathinaikos Atena. Suma reala de transfer nu o stim, dar se spune ca pentru serviciile lui Danut Lupu, Vardionis ar fi platit o suma astronomica pentru acele vremuri: peste un milion de dolari.

”In 1990, presedintele de atunci de la Dinamo, Vasile Ianul, si Ministerul de Interne m-au fortat sa ma duc in Grecia. Nu voiam nici in ruptul capului, insa pana la urma am fost obligat sa cedez. Eram vanduti ca sacii de cartofi…” – Danut Lupu (sursa libertatea.ro)

Incercand sa-mi fac o imagine de ansamblu despre importanta lui Lupu in constructia lui Mircea Lucescu la Dinamo, am urmarit rezumate ample ale meciurilor cu Panatinaikos si Partizan Belgrad din Cupa Cupelor si doua, trei derby-uri cu Steaua din finalul anilor ’80. Dupa parerea mea, daca ar fi sa facem o comparatie, in tinerete Lupu a avut pe undeva ceva din Michael Laudrup. Acelasi dribling din corp, aceleasi rafinament in pase si  aceiasi explozie la ruperile de ritm.

”Pentru mine Danut Lupu e unul dintre cei mai talentati jucatori din cariera mea” – Mircea Lucescu

Despre aventura nefericita din Grecia nu are rost sa vorbim. Cu totii ati citit si auzit tot felul de vrute si nevrute. Adevarul il cunoaste poate doar Danut Lupu, toti ceilalti in functie de simpatii ne dam doar cu presupusul. Desi a castigat un titlu cu PAO, acest transfer in mare masura i-a ruinat cariera. Altfel ar fi curs povestea, daca Lupu era inteles de Vasile Ianul si il urma la Pisa pe Mircea Lucescu. In Grecia cel mai bun fotbal il joaca la OFI Creta, apoi revine in tara si verifica pentru prima data pulsul ”Giulestiului”. In final ajunge totusi sub comanda lui Mircea Lucescu peste hotare la Brescia, pentru a-l inlocui pe Hagi, dar nu a avut sansa. A jucat 15 meciuri, a marcat un gol in Serie A, dar din pacate datorita rezultatelor Mircea Lucescu a fost demis dupa 21 de etape, iar Danut Lupu revine in tara la Rapid, dupa ce foarte probabil nu intra in calculele lui Luigi Maifredi. Nici nu aveam cum, era genul de jucator care nu putea fi integrat intr-un concept tactic sau supus disciplinei sportive. Un antrenor pentru a gasi cheie succesului si a supravietuiri in acelasi vestiar trebuia doar sa se muleze dupa Danut Lupu.

La finalul sezonului 1994-1995, galeria giulesteana nu a fost corecta. Fiindca-si semnase deja revenirea la Dinamo, Danut Lupu este acuzat ca ar fi jucat pe blat in finala de Cupa a Romaniei, pierduta de Rapid in fata celor de la Petrolul Ploiesti la loviturile de departajare. Sursele (libertatea.ro) sustin ca la vestiare, Lupu a fost amenintat cu sabia in vestiar de fanii alb-visinii.




Pleaca si petrece doua sezoane fara mari performante la Dinamo. ”Cainii” se aflau intr-o permanenta cautare fiind dominati pe plan intern de Steaua, FC National si mai nou Rapid Bucuresti. In vara lui 1997, George Copos da prima lovitura de imagine in fotbalul romanesc si-l convinge pe Mircea Lucescu sa preia ”Farmecul Vietii”. Lucescu il abordeaza pe Lupu si-l convinge sa-i ofere o mana de ajutor.

In ”Giulesti” sub comanda lui Mircea Lucescu isi traieste a doua tinerete sportiva. Acum intre noi fie vorba, dupa talent si capricii, Lupu avea nevoie de un public pe masura, iar in acele vremuri doar in tribunele giulestene se gasea un astfel de public. Inca din primul sezon in ”Giulesti” se pune in scena un fotbal sampanie croit pe geniul si stilul lui Danut Lupu, iar in tribuna etapa de etapa indiferent de stadion se scandeaza un refren national:

”Toata lumea stie, Lupu-i meserie!”

Pentru generatiile care nu a avut sansa sa prinda performante internationale realizate de marile echipele din perioada comunista, Rapidul lui Mircea Lucescu si Danut Lupu a jucat cel mai bun fotbal vazut vreodata pe stadioanele din Romania, iar echipa de la portar pana la ultima rezerva era formata din jucatori fenomenali pentru nivelul fotbalului romanesc. Era un ansamblu format din jucatori trup si sulfet pentru culori (Dulca, Stanciu, Sumudica, Tartau), vedete autohtone (Rednic, Lupu, Marinescu, Maier, Iftodi, Barbu, Ganea, Sabau) si tineri de perspectiva (Lobont, Iencsi, Bundea, Pancu, Maldaraseanu, Rat). Totusi ceva a lipsit. In primul sezon, echipa a avut frica de marea performanta si Lupu traieste o noua deziluzie in tricoul alb-visiniu. Si acum prea putini realizeaza din ce cauza Ionel Ganea a dus scorul la 2-0 in acel meci de poveste disputat la Craiova si care a transferat titlul din ”Giulesti” in ”Ghencea”. Peste cateva zile cu Lupu suspendat, Rapid isi ia revansa in finala Cupei Romaniei printr-un penalty transformat de Lucian Marinescu, iar Universitatea Craiova rateaza prezenta in cupele europene.

Dupa castigarea Cupei Romaniei la Rapid se face o mica modificare de lot. Pleaca Lucian Marinescu la Salamanca, Daniel Iftodi se transfera la Dinamo, iar in locul lor vin Sergiu Radu, Marius Maldaraseanu si Ioan Ovidiu Sabau. Sa admitem ca dintr-un anumit motiv transferul unui mijlocas de echilibru de talia lui Nelutu Sabau a fost o chestie fundamentala pentru sezonul ce va urma. Pe undeva a fost si un paradox. Cu cat trecea timpul cu atat mai mult Lupu lua in greutatate si rata antrenamentele de la baza PRO Rapid, dar pe teren dintr-o simpla plimbare si o pasa de geniu facea diferenta etapa de etapa. Inainte de meciuri Lupu deja isi formase un ritual. In timp ce ceilalti primeau sarcini de joc si incurajari din partea lui Mircea Lucescu la vestiare inaintea meciurilor, Lupu avea propriul tabiet. Nu intra pe terenul de joc pana nu-si sorbea ultima picatura de cafea si nu savura ultimul fum din tigara. Cel putin la Rapid pentru Lucescu filosofia lui Mircea Lucescu a fost foarte simpla. Exista echipa si Danut Lupu.

”Eram vreo patru care fumam la remy. Cu o mana mancam seminte, cu alta trageam din tigara. Nu putea sa vina toata saptamana la antrenament ca facea un meci mare. Talent mare, nu se mai intalneste, rar mai vezi acum astfel de fotbalisti. Am fost colegi. Un jucator mare, magistral. Am trait clipe frumoase impreuna. Incercam sa ma pregatesc saptamana de saptamana, dar nu puteam sa ma ridic la nivelul lui. Cand intra pe teren, era deasupra tuturor” – Marius Sumudica

In al doilea sezon gasim un Danut Lupu care nu mai corespunde la efort, insa este completat de Nelutu Sabau si joaca poate cel mai bun fotbal pe care l-a jucat vreodata in perioada petrecuta la Rapid. Deschide balul si drumul spre al doilea titlu din istoria Rapidului in prima etapa la Pitesti. Executa magistral o lovitura libera si baietii lui Mircea Lucescu castiga cu 1-0 pe un teren unde aveau sa piarda fara drept de apel marile rivale: Steaua si Dinamo. Dupa altre 3 partide de campionat, Rapid isi confirma suprematia si schimba definitiv polul de putere pe plan intern pe ”Giulesti”. Cu ajutorul paselor de geniu oferite de Danut Lupu pentru Marius Sumudica si Sergiu Radu, Rapid o spulbera pe Steaua cu scorul de 3-0. Tot in turul campionatului echipa este umilita acasa de Dinamo cu 4-1, iar Cornel Dinu din aroganta arunca prosopul spre banca lui Mircea Lucescu. Aceasta aroganta avea sa o regrete amarnic. In retur, Rapid se impune in ”Groapa” cu 1-0 prin golul lui Daniel Pancu si practic castiga titlul, iar batranii din tribunele Giulestiului lanseza o legenda cu nuante de regret, dar care pe undeva ii contureaza dimensiunea reala lui Danut Lupu.

”Daca nu-i placea lui Lupu viata si bautura, astazi nu mai auzeam noi de Hagi la echipa nationala”.

In finalul sezonului Rapid profita de pasul gresit facut de Dinamo la Resita, pierde o noua finala de Cupa a Romaniei in fata Stelei la loviturile de departajare, iar in vara ce urmeaza Mircea Lucescu incearca sa schimbe liniile din mers. Lobont pleaca la Ajax Amsterdam, Barbu la Numancia, Ionel Ganea la Vfb Stuttgart, Mugur Bolohan la Dinamo, iar Cristian Dulca completeaza lotul din ”Dosarul Transferurilor” (se transfera in Koreea de Sud). Prins intr-un proces de reformare, Rapid sufera o eliminare rusinoasa in fata celor de la Skonto Riga in preliminariile UEFA Champions League, iar pe plan intern se vede nevoita sa predea stafeta celor de la Dinamo, iar in iarba Lupu este eclipsat de un star international in devenire: Adrian Mutu.

Regretul – Danut Lupu nu regreta nimic din cea ce a facut sau nu a facut in viata de fotbalist. Lupu a jucat fotbal din placere si doar pentru public, daca il interesau vreodata banii castigati din fotbal cu siguranta isi ajusta viata la fotbalul de performanta internationala. Daca era profesionist avea toate argumentele posibile pentru a deveni un star international la mijlocul anilor ’90.

”Am fost de fata la o întâmplare epocala. Cantam la Hotel Dorobanti. Era Nicu Gheara acolo, pentru ca acolo isi avea biroul. Si Gheara, stie toata lumea, era disperat dupa Dobrin, sa-l ierte Dumnezeu, si dupa Balaci. Si ii chemase pe amandoi acolo, la un sprit. Eu le cantam si, dupa ce mi-am terminat treaba, m-a sunat Lupu: «Unde esti, ma, nebunule? Vin si eu la tine». Era la Dinamo atunci. I-am zis: «Bai, tampitule, nu esti, ma, in cantonament?» «Lasa, ma, n-ai tu treaba», mi-a zis. Cand a ajuns, a venit la masa la mine, la masa lui Gheara. Cand l-a vazut Dobrin, care era antrenor atunci, s-a ridicat in picioare: «Bai, Dane, bai…», «Da, bre, nea Gicule, sa traiesti», a zis Lupu. «Bai, Dane, nu trebuia sa fii, ma, in cantonament?», l-a mustruluit «Gascanul». «Lasa, bre, ca eu joc asa din incheietura». Danut isi comandase un whisky si Gicu l-a intrebat de ce bea tarie. «Pai, ce sa beau, bre, ca apa plata bei, apa plata joci!» La care, Gicu Dobrin i-a raspuns: «Bai, baietica, baa, bai, baiatule, daca aveai creier mai mult, tu erai un fotbalist mai mare ca mine si ca Hagi la un loc!!!» M-a furnicat pe sira spinarii cand l-am auzit pe Dobrin. Marele Dobrin i-a zis asta. Cand spunea Dobrin ceva, ne ridicam toti in picioare. Lupu n-a mai zis nimic. Il iubea enorm pe Dobrin. El juca cu jambierele lasate ca sa il copieze pe «Gascanul». Mare talent si Lupu, au recunoscut toti marii fotbalisti” – Adrian Enache (sursa ziarulring.ro)

Ca suporter cu sange alb-visiniu si cu copilaria fascinata de fenomenul Danut Lupu regret doua chestiuni. In primul rand, dupa plecarea lui Mircea Lucescu in Turcia si instalarea lui Anghel Iordanescu, George Copos nu trebuia sa-l cedeze la poftele noului antrenor la Dinamo. Lupu merita sa iasa din iarba in plina glorie din Giulesti. A treia perioada la Dinamo a fost un cosmar, iar Lupu nu merita tratamentul la care a fost supus de Cornel Dinu. Fiindca nu a avut flexiblitatea lui Mircea Lucescu, Dinu nu a reusit sa-l inteleaga si a fost omul care l-a obligat pe Danut Lupu sa iasa pe usa din dos a fotbalului romanesc.

”Am auzit de pastile de cap, pastile de stomac, dar de pastile care sa te faca fotbalist eu inca nu am auzit” – Danut Lupu

Doar 14 selectii adunate sub tricoul echipei nationale reprezinta o nedreptate colosala comisa de selectionerii echipei nationale si este pacat ca nu am avut un selectioner capabil sa joace in acelasi timp in linia de mijloc cu Gica Hagi si Danut Lupu. In viziunea unui antrenor de talia lui Mircea Lucescu, Hagi si Lupu puteau fi compatibili. Poate cine stie datorita acestui regret dezvoltat de nostalgie, Lupu va fi nemuritor in inimile celor care l-au prins dansand in iarba, iar el se poate compensa cu gandul ca si idolul Nicolae Dobrin a fost tinut pe bara de Angelo Niculescu la mondialul din Mexic.

”Haideti sa va spun ceva. Eu la echipa nationala am jucat doar datorita lui Marius Lacatus. El a spus si chiar el a insistat sa fiu titular in acel meci de 3-1 cu Danemarca” – Danut Lupu (sursa digisport.ro)

Personajul – Dupa episodul nefericit la Dinamo, incearca o aventura in Cipru si apoi renunta la fotbal. Cu ghetele agatate in cui bate la usa Rapidului si George Copos il instaleaza antrenor principal la satelitul Electromagnetica. Nu are rezultate, iar Lupu realizeaza repede ca aceasta meserie nu i se potriveste. Renuntand la aventura bancii tehnice a luat poate cea mai inspirata decizie din viata profesionala. Ca multi alti fosti mari fotbalisti datorita numelui putea fenta pentru o perioada meseria si sa prinda contracte, dar astazi il loc sa savuram geniul am fi judecat antrenorul Lupu.

Ce-i in gusa ii si-n capusa. Asta a fost Danut Lupu din afara terenului. A fost poate singurul personaj care a ales sa spuna lucrurilor pe nume si sa nu se invarta din politete dupa deget prin declaratii. A fost pe buna dreptate in permanenta un critic al starii actuale a fotbalului romanesc si inchei aceste randuri cu un set de declaratii marca Danut Lupu:

La ce e bun Torje? Gabi Torje poate fi bun doar daca il pui sa-ti bata tabla pe casa” – despre lotul echipei nationale

Eu am stat fata-n fata cu Hagi si i-am zis: nota 10 ca jucător, cu mentiunea ca Dobrin a fost mai mare ca tine, dar nu ai treaba ca antrenor! Toata lumea il pupa: Rege-n sus, Rege-n jos! Ii tot spun: <Gica, esti mare, dar ai ghinion!> Omul e mintit” – despre antrenorul Hagi

Haideţi sa va spun ceva… Eu intotdeauna am atras atentia asupra faptului ca in Romania fotbalistul e o marfa. Porci, vitei… Spuneti-le cum vreti. Conducatorii se folosesc de ei si pe urma ii trimit la taiere. Am jucat atata timp fotbal si stiu foarte bine ce spun. Scopul e sa castige campionatul, indiferent cum. Latura asta medicala este folosita din plin. Sub pretextul ca apare nu stiu ce medicament, se mai spala niste bani si tot asa. Li se dau fel si fel de pastile si unii le inghit fara sa clipeasca” – despre dopping

”Ce sa fac?! Am driblat-o si pe asta” – Danut Lupu dupa ce a dansat cu moartea

2 Comments on "Toata lumea stie Lupu-i meserie!"

  1. foarte bun fotbalist la vremea lui dar lumea acum il face betiv drogat sau mai stiu eu cum dar asta ca isi da si el cu parerea despre fotbalul romanesc are impresia lumea ca jigneste fotbalul romanesc

  2. Felicitări pentru articol. Foarte frumos! L-am prins jucând pe Lupu in a doua parte a carierei lui, mi-a placut enorm, cu el începeam echipa la Divizia Fantastică unde mai aveam 4-5 jucători de la Rapid. Erau o echipa foarte frumoasa.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: