Ultimul romantic al fotbalului modern

In panteonul marilor fotbalisti ai lumii, putem paria linistiti ca olandezul are un loc in fata, alaturi de El Rey Pele si de printii secolului douazeci pe gazon: Di Stefano, Maradona, Beckenbauer si Platini. Impletind gratia, viteza si o remarcabila eficacitate in fata portii, Johan Cruyff a debutat firesc la juniorii lui Ajax la 10 ani, in echipa de seniori la 17 iar in echipa nationala la 18 ani. Sa spunem din capul locului ca Johan si-a dominat copios generatia intre 1967 si 1978, chiar daca nu a castigat niciodata Cupa Mondiala. Franz Beckenbauer, el insusi figura emblematica a fotbalului german, a declarat candva: ”Cruyff este pur si simplu cel mai bun. In mod sigur il pun inaintea lui Pele”.

sursa foto: dailymail.co.uk

Eleganta si clasa de joc, adaugate unei viziuni explozive ii permit, cu incepere din 1966, sa castige aproape tot, avand intodeauna pe tricou numarul 14. Acest numar a fascinat si fascineaza in continuare o serie de jucatori. Pe de alta parte nu trebuie uitat omul Cruyff: hotarat in tot ce face, sigur pe el de nezdruncinat in decizii. Sustinut de tehnicianul roman Stefan Kovacs, Cruyff este simultan solistul si dirijorul haitei alb-rosii a lui Ajax Amsterdam pana in 1973 cand pleaca la FC Barcelona.

Castiga 11 titluri de campion al Olandei, dintre care 10 cu Ajax si 6 cupe nationale, 3 Cupe ale Campionilor Europeni si o Cupa Intercontinentala. Sa adaugam ca tot sub culorile lui Ajax Amsterdam este declarat cel mai bun fotbalist european in 1971 si 1973, obtinand aceiasi distinctie anul urmator, de data asta sub soarele Spaniei, la FC Barcelona.

Seful de banda

In Olanda mai bine de un deceniu, Johan Cruyff si-a folosit talentul pentru a trage dupa el multi alti jucatori de certa clasa, cum ar fi Neeskens, Van Dick, Van Hanegem, Suurbier, Haan, Hulshof, Keizer sau Rep. Si totusi exista o umbra care pluteste si azi deasupra celui care a fost numit ultimul romantic al fotbalului modern: in ciuda avalansei de succese la echipele de club unde a jucat si a antrenat fie in Olanda fie in Spania, tehnician rafinat si tactician de calibru, el nu a izbutit sa castige o Cupa Mondiala de care a fost atat de aproape in 1974.



Pana la finala cu RFG-ul, haita olandeza a avut momente de virtuozitate, aducand un suflu nou pe teren si distrandu-se pe parcurs cu Argentina si Brazilia, echipele de prim plan ale Americii de Sud. Insa in ultimul act ajunsi in fata lui Muller, Beckenbauer si Breitner, olandezii au renuntat la fotbalul total si au preferat (la idicatia ulterior regratata a lui Cruyff) sa se retraga in aparare, incercand sa apere un gol marcat in minuntul 2. Dupa ce germanii au intors rezultatul, Cruyff a fost izolat de colegi in atac si nu si-a mai facut jocul obisnuit. In acea zi de duminica, 7 iulie 1974, RFG-ul a castigat cu 2-1, iar Cruyff fluierat logic de publicul vest-german s-a intors in Olanda deceptionat. Fireste gloria si norocul il asteptau din nou la FC Barcelona, dar, la fel ca ungurul Puskas in anii ’50, nu a reusit sa ajunga in varful varfurilor. Patru ani mai tarziu, accidentat, Johan Cruyff, nu poate juca la Cupa Mondiala din Argentina (varianta neoficiala a vorbit atunci de unele neintelegeri intre jucator si antrenorul Ernst Happel), iar Olanda a pierdut a doua finala consecutiva in fata tarii gazda (Argentina – Olanda 3-1, dupa prelungiri).



Un El Dorado spaniol

In 1979, Cruyff paraseste Spania dupa un stagiu in care si-a reconfirmat clasa si pleaca sa descopere fotbalul dincolo de Atlantic, jucand succesiv sub culorile lui Los Angelos Aztecs si Washington Diplomats. Isi incheie cariera la Feyernoord Rotterdam, rivala lui Ajax, dar se intoarce la prima dragoste si devine antrenorul clubului din Amsterdam.

sursa foto: www.barcelans.com

sursa foto: www.barcelans.com

”Vreau sa reusesc in meserie cat si in viata”, a declarat candva cel care a fost poreclit mult timp ”ogarul” pentru cursele sale debordante. Nedespartit de minge, ambitios si animat de o permanenta dorinta de a invinge, Johan Cruyff pleaca din nou la FC Barcelona, unde ii vrajeste ani de zile pe zecele de mii de socios cu driblingurile si golurile lui cascada alaturi de Sotil sau de Rexach. Antrenor adulat aproape 10 ani, tata a lui Jordy Cruyff, pe care nu va ezita sa-l titularizeze la FC Barcelona, olandezul este inlocuit pe banca tehnica de in 1995 de catre Bobby Robson. De atunci Johan Cruyff este un asiduu jucator de golf, asista la meciurile nationalei olandeze, le comteaza la televiziune si chiar uneori le critica, asteptand ziua cand i se va propune sa o antreneze. Si in ciuda catorva esecuri, spectatorul de fotbal ramane cu imaginea unui pusti teribil, cateodata frandeur, de un talent invecinat cu geniul si gata sa traga dupa el o echipa intreaga.

sursa LAROUSSE ENCICLOPEDIA FOTBALULUI

Be the first to comment on "Ultimul romantic al fotbalului modern"

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: