Un titlu castigat de Bonucci si probabil pierdut de Napoli

Fara sa subapreciez valoarea sau sa contest meritele celor de la Juventus Torino in aceasta stagiune de campionat, tin sa va marturisesc ca de cateva zile ma roade o intrebare. Ce se intampla daca Simone Zaza nu reusea sa marcheze cu complicitatea unei devieri intamplatoare, pe final de meci pe ”Juventus Stadium” golul victoriei in ”derby scudetto”?

sursa: sfchronicle.com

sursa: sfchronicle.com

A fost o faza in care gramul de noroc necesar performantei a facut cunostinta cu spiritul piemontezilor. O minge lunga, pe o secventa de joc banala, a fost salvata de Alex Sandro printr-o detenta superba dintre doi adversari. Zaza a avut nebunia sutului de la distanta in situatia in care pasa putea fi mai indicata insa autorul moral al golului a fost cu siguranta Alex Sandro. Daca cineva vrea sa inteleaga ce inseamna Juventus Torino trebuie sa priveasca determinarea lui Alex Sandro in secventa premergatoare golului. In sport un campion adevarat nu-si abandoneaza sansa si nu-si preda destinul in mainile altcuiva. Alex Sandro a decis sa lupte intr-o situatie in care nimeni nu-i acorda sanse de reusita.

Imediat dupa meci un amic virtual ma informa pe o retea de socializare ca Leonardo Bonucci printr-un varf de gheata, asezat in ultima fractiune de secunda in fata lui Gonzalo Higuain in prima repriza, a castigat un nou scudetto pentru Juventus Torino. I-am raspuns ca nimic nu-i terminat si totul se joaca pana in ultima etapa. A venit momentul sa-mi scot palaria in fata acestei opinii. Insa si acum la doi, trei pasi distanta de finalul campionatului, raman la convingerea ca SSC Napoli ca si exprimare in joc a fost cel putin mai atractiva daca nu mai buna, insa nu a beneficiat in aceasta lupta de mentalitatea unui club de talia gruparilor din nordul peninsulei. Diferenta finala a fost facute de detaliile marunte in favoarea celui care a avut din prima pana in ultima etapa o mentalitate de invingator. Aceasta mentalitate a fost si de aceasta data in favoarea celor de la Juventus Torino.

‘Este dureros pentru suporterii nostri sa pierzi pe final de meci un derby de o asemenea intensitate si importanta dintr-o deviere banala. Pentru a ne reveni psihic sper sa reactionam pozitiv cu Villareal in Europa League si acasa cu AC Milan. Am jucat pentru un rezultat de egalitate. Luptam pana la capat dar trebuie sa recunostem ca din anumite motive Juventus este din alta categorie.” -Maurizio Sarri, la finalul partidei

Pe moment a fost o declaratie prin care Maurizio Sarri a incercat sa nege presiunea si efectul rezultatului in ecuatia clasamentului, insa astazi pot afirma ca prin aceasta declaratie din punct de vedere mental, Napoli a depus armele in fata adversarului. Un antrenor care se aseaza pe banca celor de la Juventus Torino niciodata nu va accepta superioritatea adversarului decat atunci cand se trage linia finala. Nici in acel moment nu va face referire la adversar. Va incerca sa scoata in relief propriile erori incat sa formeze in final impresia ca a pierdut Juventus, nu a castigat adversarul. Aceasta tip de mentalitate nu poate fi implementa peste noapte in interiorul unui club. Este generata de traditie, istorie si nu in utlimul rand de performanta sportiva.



Titlul pierdut si paragrafele de mai jos nu pot anula povestea de succes scrisa la Napoli in aceasta stagiune competionala de Maurizio Sarri. Dupa o pauza de 26 de ani, tehnicianul napoletan a reusit sa promoveze temporar, echipa pe prima treapta a clasamentului in Serie A, a reusit 8 victorii consecutive, fapt ce reprezinta un nou record in istoria clubului si mai are nevoie de doua victorii pe teren propriu pentru a egala un record vechi din era lui Diego Armando Maradona. Nu mai putin de 16 victorii obtinute pe San Paolo intr-o stagiune de campionat. Daca cineva vrea sa ignore influienta lui Sarri si aseaza totul pe umerii lui Gonzalo Higuain, cifrele il lasa fara replica.

Dupa ce am scos in evidenta bornele pozitive, propun sa mutam cateva secunde privirea de pe cele 23 de partide fara infrangere reusite in campionat de Juventus Torino si sa ne concentram putin pe doua chestiuni pe care Maurizio Sarri ar trebui sa si le reproseze in acest sezon si sa le noteze intr-un colt de carnetel pentru sezonul viitor.

Imediat dupa victoria din derby, fiind cu gandul mai mult la dubla cu Bayern Muchen din optimile UCL, ”Batrana Doamna” a remizat in deplasare la Bologna. In urma acestei remize albe, Napoli a avut sansa sa revina pe prima pozitie dupa doar o etapa insa a remizat pe ”San Paolo” cu AC Milan. Intradevar in acel moment, AC Milan traversa cea mai buna perioada din era lui Mihajlovic si rezultatul de 1-1 nu a surprins pe nimeni.

GOL BONAVENTURAIn prima repriza Napoli a jucat foarte bine. A avut avut determinare, a facut un pressing avansat, si-a conturat 2-3 situatii de gol si a deschis scorul prin Lorenzo Insigne in minuntul 39. A fost si sansa dar tinand cont de faptul ca pana in acel moment, AC Milan nu a reusit sa ajunga prea des in jumatatea adversa, golul a venit pe logica desfasurarii evenimentelor. Din pacate 5 minunte mai tarziu la prima actiune de atac pozitional a adversarului, Napoli a fost naiva pe faza defensiva si Giacomo Bonaventura a reusit sa egaleze dintr-o minge centrata de Honda pe bara a doua. Cine a urmarit la momentul respectiv partida, dupa golul egalizator a avut senzatia ca dintr-o data panica si-a spus cuvantul si gazdele au abordat repriza secunda cu gandul de a nu pierde, nu de a castiga. Printr-o maniera sau alta in acel moment Sarri trebuia sa scoata echipa din blocajul psihic in care intrase. Dar cine stie, poate ca la pauza antrenorul a decis sa nu riste si sa se multumeasca cu un singur punct. In repriza a doua in derby-ul cu Milan, Napoli si-a jucat eronat ultima carte in lupta pentru titlu. Si pun din nou pe tapet secventa cu Alex Sandro.

Un handicap major in confruntarea cu Juventus Torino a fost subtirimea lotului din punct de vedere valoric si oboseala titularilor sau criza de forma sportiva (Insigne) si-a facut simtita prezenta pe acest final de sezon in deplasarea de la Udine si in derby-ul cu Inter.

A incercat Sarri pe parcursul sezonului sa gaseasca si solutii alternative, valabile in formula de start? Nu stiu daca gresesc acum cand scriu aceste randuri, insa am senzatia ca Napoli este singura echipa de top in Europa care a facut o diferientere clara intre statutul de titular si statul de rezerva. S-au dus vremurile cand jucatorii intrau in dreptunghiul verde cu numere de la 1 la 11 inscriptionate pe echipamentul de joc. Principiul roatiei a aparut in fotbalul mare pentru prima data, la marele AC Milan din perioada lui Fabio Capello (1994).

Victoria de aseara fara drept de apel impotriva celor de la Bologna, deschide un alt unghi de a privi situatia. Toate cele sase goluri de pe ”San Paolo” au fost marcate de jucatori care pe tot parcursul sezonului au lustruit banca de rezerve in campionat (Mertens 3, Gabbiadini 2, David Lopez 1). Cel putin in compartimentul ofensiv se putea aplica fara nici un fel de problema principiul roatiei. Este greu de crezut ca jucatori de calibrul lui Dries Mertens sau Manolo Gabbiadini nu puteau fi competitivi cu echipele de mijlocul clasamentului sau impotriva celor care lupta in momentul de fata sa se salveze de la retrogradare.



In iarna a fost transferat de la Atalanta, Alberto Grassi. Un mijlocas de perspecitva care promitea destul de mult in prima parte a campionatului sub comanda lui Eduardo Reja. Sarri nu i-a acordat nici macar un minut pe terenul de joc, tratament valabil si pentru Vasco Regini in defensiva, adus in fereastra de mercato de la Sampdoria.

Gonzolo Higuain a marcat 30 de goluri in 31 de etape in acest sezon si de aici rezulta concluzia generala ca Napoli este o echipa dependenta de varful argentinian. Poate cei care au lansat aceasta teorie au dreptate, insa tot timpul am sustinut ca pierd esenta din analiza. Oare sistemul si filozofia de joc implementata in acest sezon nu este o chestiune mult mai importanta. Nu de alta dar Manolo Gabbiadini in trei etape in care a fost nevoit sa joace aditional pe pozitia de atacant central a marcat 3 goluri. Nu a marcat cu Inter intr-un meci cu un nivel de dificultate mai ridicat, dar in acest derby Inter Milano a jucat perfect, blocand aproape toate canalele de comunicare dintre linia de mijloc si varful improvizat de Maurizio Sarri. Poate ca in sezonul viitor, Gabbiadini daca are posibilitatea sa joace titular pe pozitia de atacant de careu, nu marcheaza 30 de goluri, dar datorita sistemului si principiilor tactice poate marca in jur de 20 de goluri. In concluzie, credeti sau nu dar Higuain poate fi dispensabil pentru o suma de 60-70 de milioane de euro. Daca Jose Mourinho a semnat cu Manchester United nu este exclus ca in sezonul viitor sa-l vedem pe starul argentinian pe ”Teatrul Viselor”.

” Dupa cum se prezinta la antrenamente dupa fiecare ciclu saptamanal ajung la concluzia ca duminica trebuie sa-l folosesc titular pe Manolo Gabbiadini. Insa in ziua meciului imi schimb decizia si il titularizez pe Callejon” – Maurizio Sarri

2 Comments on "Un titlu castigat de Bonucci si probabil pierdut de Napoli"

  1. Felicitari pentru articol. Imi face mare placere sa citesc articolele tale referitoare la il calcio si nu numai. Ca o parere personala spun ca valoarea celor doua loturi si-a spus cuvantul asa cum bine ai remarcat si tu.Eu asi mai adauga si diferenta de exprimare in ceea ce priveste meciurile acasa-deplasare la Napoli. Daca pe San Paolo sunt aproape imbatabili, in deplasare sincopele au fost destul de multe. Daca nu ma insel in tur ei au intalnit pe teren propriu toate echipele de top din campionat, in retur cand au jucat in deplasare n-au mai batut pe nimeni. Oricum daca ma intrebai la inceputul sezonului ce vor face cu Sarri pe banca (chiar daca la Empoli omu si-a facut f.bine treaba) nu asi fi pariat niciodata pe ei ca vor fi in carti pentru titlu cu 10 etape inainte de final.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: