Vicenza Calcio – minunea din ’97

Suporterii celor de la Vicenza Calcio se gândesc și în prezent cu nostalgie la anul 1997, cel mai glorios din istoria biancorossilor. În acel an echipa lor favorită a câștigat primul și singurul trofeu din vitrina clubului: Coppa Italia!

De-a lungul istoriei fotbalului italian nu mai puțin de 16 echipe diferite au cucerit Coppa Italia, însă 5 dintre acestea au câștigat trofeul doar o singură dată! Iar Vicenza este una dintre aceste cinci echipe!

În majoritatea țărilor din Europa se dispută trei competiții fotbalistice: campionatul, Cupa și Cupa Ligii. Însă Italia se numără printre cele care nu organizează Cupa Ligii ceea ce înseamnă că fiecare echipă are doar două șanse pentru a cuceri un trofeu la finele stagiunii.

Fotbalul este un joc la care suporterii asistă din pasiune pentru club și pentru tot ceea ce reprezintă acesta în ansamblul sau. Dar câștigarea unui trofeu reprezintă cu siguranță o amintire de neuitat pentru fanii unei echipe, unii dintre aceștia așteptând chiar și o viață întreagă un astfel de moment! Amintim spre exemplu bucuria suporterilor napoletani după câștigarea primului Scudetto din istoria clubului, atunci când au scris pe zidurile cimitirului “Nici nu știți ce ați pierdut!”. Astfel de momente sunt cele care rămân în istoria fotbalului și despre care se vorbește peste ani și ani de zile! Aceste mici momente sunt cele care oferă măreție fotbalului!

Vicenza este unul dintre cele mai vechi cluburi din Italia, formația din regiunea Veneto luând naștere în 1902. Retrogradată în al treilea eșalon valoric din Italia la capătul stagiunii recent încheiate Vicenza a petrecut 30 de sezoane în Serie A. Perioada de glorie a biancorossilor au reprezentat-o anii ’80 și ’90 atunci când au terminat de mai multe ori campionatul pe poziția a șasea în clasament. Cele mai sonore nume care au jucat în tricoul Vicenzei sunt Roberto Baggio și Paolo Rossi!

Primul semn al acelui sezon glorios 1996-1997 din istoria clubului a fost victoria reușită în prima etapă pe terenul lui Lazio cu scorul de 4-2. Marcelo Otero înscria toate cele patru goluri pentru Vicenza și devenea primul jucător care reușea un “poker” în prima etapă a sezonului după legendarul Gianni Rivera în 1969! În ciuda acestui succes surprinzător a urmat un parcurs oscilant pentru formația de pe Stadio Romeo Menti care avea să se claseze pe locul 8 la finele stagiunii.

Spre deosebire de parcursul din campionat Vicenza evolua entuziasmant în Cupa Italiei și elimina rând pe rând formații mai bine cotate precum AC Milan, Genoa sau Bologna. În acele vremuri finala competiției se disputa în dublă manșă, iar în ultimul act Vicenza urma să o întâlnească pe Napoli.

Partida tur din ultimul act s-a disputat la Napoli în infernul de pe San Paolo. La capătul unui meci dominat autoritar și după multe ocazii ratate napoletanii s-au impus cu 1-0, dar suporterii biancorossilor păstrau speranțe pentru partida retur de pe teren propriu.

Dacă la Napoli făcuseră deplasarea doar 200 de suporteri ai Vicenzei la partida retur peste 22.000 de tifosi biancorossi au luat cu asalt Stadio Romeo Menti și au organizat una dintre coregrafiile antologice din istoria fotbalului italian: tricolorul Italiei și emblema competiției Cupei în centru!

A fost nevoie de doar 21 de minute pentru ca visul lor să capete contur după ce Maini înscria și egala situația la general. A urmat o dominare copioasă a celor de la Vicenza, dar fără rezultate pe tabela de marcaj. Împinși de la spate de un stadion ce stătea să erupă ca un vulcan jucătorii antrenați de Francesco Guidolin atacau în valuri, dar golul nu venea așa că partida a intrat în prelungiri. În minutul 118 Vicenza beneficia o lovitură liberă de la peste 25 de metri, Massimo Beghetto a tras direct spre poartă, iar Tagliatela, portarul celor de la Napoli a respins mingea în față de unde Maurizio Rossi atent pe respingere a împins-o în plasă și a declanșat fiesta pe Stadio Romeo Menti! Ulterior napoletanii s-au aruncat în atac, iar după o respingere la mijlocul terenului Iannuzzi a preluat mingea, a sprintat spre poarta lui Napoli și a înscris pentru 3-0 cu doar câteva secunde înainte de fluierul final!

Din acea zi data de 29 mai 1997 este una dintre cele mai importante pentru locuitorii micuțului oraș situat în regiunea Veneto!
Povestea frumoasă a celor de la Vicenza a continuat și în sezonul următor în Cupa Cupelor. Triumful din Coppa Italia le aduseseră pe lângă trofeu și participarea în a doua competiție continentală intercluburi ca și importanță! Parcursul biancorossilor în Cupa Cupelor a fost unul uimitor. Rând pe rând formații precum Legia Varșovia, Șahtior Donețk sau Roda Kerkrade erau eliminate de italieni care ajungeau până în careul de ași al competiției!

În semifinale trupa lui Francesco Guidolin a dat piept cu Chelsea, echipă la care jucau la acea vreme nume mari ale fotbalului mondial: Gianfranco Zola, Roberto Di Matteo, Gianluca Vialli sau Dan Petrescu! Prima manșă avea să se dispute la Vicenza unde formația locală a reușit cel mai bun rezultat din palmares după câștigarea Cupei din sezonul anterior: îi învingeau pe londonezi cu scorul de 1-0 și erau la doar un pas de finală!

În partida retur însă englezii au întors rezultatul și au învins cu 3-1 calificându-se astfel în finala Cupei Cupelor. Cu toate că părăsea competiția Vicenza o făcea cu capul sus, în aplauzele granzilor!

După acest rezultat destinul Vicenzei s-a schimbat drastic. Sezonul următor, 1998-1999, au retrogradat în Serie B, dar după numai un an au promovat înapoi. Încercarea de a reînvia gloria trecutului a fost sortită eșecului și a urmat o nouă retrogradare la chiar primul sezon de la revenirea în Serie A. În acel moment nu cred că cineva se gândea că acela avea să fie ultimul an petrecut de biancorossi pe prima scenă a fotbalului italian și că era începutul unei lungi perioade de așteptare ce se prelungește chiar și în zilele noastre.

Sezonul următor toată suflarea din jurul formației dorea să sărbătorească centenarul printr-o nouă promovare în Serie A, însă din păcate Vicenza a terminat stagiunea din Serie B doar pe locul 9. Din acel moment gruparea parcă nu și-a mai regăsit niciodată traseul și suporterii Vicenzei au rămas condamnați să trăiască din amintirea acelui ’97 de neuitat!

2 Comments on "Vicenza Calcio – minunea din ’97"

  1. Mi-a placut foarte mult echipa asta cu Guidolin pe banca. Marcelo Otero si Pasquale Luiso erau doi marcatori extraordinari dar jucatorul meu preferat de la ei era un anume Lamberto Zauli.

  2. vicenza e unul din cluburile din italia care din pacate a decazut adica a avut si momente frumoase de neuitat dar si momente mai putin frumoase dar asta este si nu e singurul caz ar mai fi multe astfel de cluburi poate si atalanta sau cremonese si ar mai fi o gramada

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: